Prima naștere

Noi femeile avem asa ceva al nostru mai ales cand devenim mame ,suntem puternice și trebuie sa fim indiferent de situație si circumstanțe. Cat timp puii noștri sunt bine si noi trebuie sa fim bine pt ei ... eu sunt la a 2 naștere de la prima am învățat ca nu are rost sa ascult de absolut nimeni și sa fac cum vreau eu dar am învățat sa si cer ajutor dupa nopțile alea grele.... duc 2 3 zile cu tot cu nopți dar dupa cedez si il ,,pasez ,, soțului sau ma urc in masina conduc 100km ma duc la soacra si il ,,pasez,, sa dorm ... dorm cat simt nevoia poate câteva ore poate pana a 2 zi si dupa sunt bine ... si sincer nu am mai renunțat la mine si la nevoile mele(gene unghii ieșit cu fetele timp cu sotul meu si timp cu mine ) il las cu sotul cu mama cu soacra si ies sau seara dupa ce doarme stau cu sotul .... dragele mele acolo o ora 2 pe zi doar pt voi contează enorm daca nu e posibil zi de zi măcar o data pe săptămână ... daca se poate cu cineva lasat copilul din familie daca nu o bona pt 2h mai mult de 80 100 de lei nu va ia .. cat sa faceti dusu ala bun rău sau cat sa ieșiți pana la moll-ul de langa sa beți o cafea sau sa va luati ceva sau sa mergeți la gene la unghii. . Asa dispar si chestiile de genu,, poate nu mai sunt ce trebuie,, la corp multe ne revenim repede sau poate procesul durează mai mult sau rămânem așa.... eu la fata am plecat de la 50 de kg am ajuns la 100 wtf eram cat usa 🤣🤣 dupa nastere pana a facut fata 3 ani abea de am reușit sa dau jos 35 de kg la băiat am plecat de la 68 și am ajuns la 96 kg la o luna jumate in prezent am 86 .... deci tot tanc sunt 🤣🤣 am 1,50 m deci nu pot spune ca am cel mai frumos corp dar am 2 minuni si lucrez la corpul meu lucrez la a fii bine eu cu mine ma doare-n dos de ce imi zice lumea sotul ma iubește pt tot ce sunt cu bune si cu rele si mai presus de toate e conștient ca ,corpul meubsa ,,stricat ,, pt ca am adus pe lume 2 minuni ca inaite eram bomba bombita 🤣🤣

Hei fetele, Eu trebuia să nasc prin cezariană pe 30 aprilie, dar Ema a decis să vină pe 28. ❤️ În ultimele zile mergeam des la monitorizare, pentru că începusem să fac tensiune, iar în seara aceea valorile au tot crescut, până pe la 17. Am plecat la spital destul de calmă, de parcă nu îmi dădeam voie să mă panichez. Totuși, înainte să ies pe ușă, i-am spus soțului să hrănească cățelușa și să ia și bagajul de maternitate… parcă simțeam că nu ne mai întoarcem acasă în seara aceea. 😅
La monitorizare, tensiunea mea era mare, iar pulsul fetiței ajungea și la 190–200, așa că medicii au decis să facem cezariana în acea noapte. Au urmat ore de așteptare până s-a format echipa pentru operație, iar eu încercam în continuare să rămân cât mai calmă.
Momentul pe care sigur nu îl voi uita a fost în sala de operație. Anestezia nu și-a făcut efectul cum trebuia și am simțit efectiv când au început operația. La un moment dat durerea a fost atât de puternică încât am țipat și le-am spus că nu mai pot. Mai aveau de tăiat uterul ca să o scoată pe bebe și mi-au cerut să mai rezist puțin, dar eu chiar nu mai puteam, așa că mi-au făcut anestezie generală și au continuat.
M-am trezit cu dureri și destul de amețită de la medicamente, iar primul meu gând, a fost: „Nu-mi mai trebuie copii.” 😅 Apoi, la un moment dat, am întrebat dacă fetița mea este bine. 🥹
Am văzut-o abia câteva ore mai târziu, când a venit și soțul. Era atât de mică… o atingeam cu un singur deget pe mânuță și parcă nici nu aveam curaj să o iau în brațe. O asistentă mi-a așezat-o pe mine. Și, sincer, nici atunci nu cred că realizam cu adevărat că ea este copilul meu și că eu devenisem mamă. Cred că mi-a luat ceva timp să procesez tot ce se întâmplase și să realizez cu adevărat că Ema era aici. ❤️

La mine a fost foarte greu... practic am nascut de 2 ori. Am trecut prin ambele nasteri intr-l noapte. Am avut travaliu de la 9 dimineața pana la 22:00 seara cu dilatatie de 10 cm. Am avut complicatii din cauza doctorilor si am fost băgată pe cezariana de urgență... numai Dumnezeu stie prin ce am trecut
.. era sa imi pierd bebelina... m-am rugat mult si am plans... am suferit si inca am ramas cu o traumă... ma speriat totul... cand mi-am vazut fetita am simțit o ușurare... aveam niște dureri cumplite urmatoarea zi dar gandul ca o sa imi tin fata on brațe ma ținut in picioare..
am un jurnal al bebelusului unde o pagina este dedicata experienței nasterii dar chiar nu știu ce as putea sa scriu acolo... poate ca e prea prospat momentul si de aceea me greu...
Si dupa nastere lafel mi-a fost de greu... era sa nu mai fiu... am trecut si prin depresie post-partum... foarte greu a fost