Copilul tău nu are nevoie de o mamă perfectă. Are nevoie de TINE.

Cineva mi-a spus odată un lucru care mi s-a întipărit în minte și încă răsună puternic:

„Un copil nu are nevoie de lux, de o casă impecabilă și de o mamă care le poate face pe toate. Are nevoie de o mamă prezentă.”

La început poate părea un lucru simplu. Dar, dacă stai puțin și te gândești, în spatele acestor cuvinte se află una dintre cele mai importante lecții despre maternitate.

Pentru că noi, mamele, ajungem uneori să credem că iubirea se măsoară în ceea ce facem sau ce cumpărăm. De la o casă curată, lux, vacanțe, dulciuri sau jucării aranjate strategic, sau pur și simplu în toate lucrurile pe care încercăm să nu le lăsăm niciodată nefăcute.

Fără să ne dăm seama, ajungem să fim epuizate încercând să construim o copilărie perfectă pentru copiii noștri. Până nu demult, nu am știut că acea copilărie autentică nu are nevoie de perfecțiune. Are nevoie de siguranță.

Copilul nu își va aminti dacă era mereu ordine în casă, sau câte un alt fel de mâncare în fiecare zi. Peste ani copilul tău nu își va aminti dacă în sufragerie erau jucării împrăștiate, nici dacă într-o zi ai lăsat vasele în chiuvetă. Nu va ști nici de câte ori ai șters praful sau cât de perfect era aranjat dormitorul. Dar s-ar putea să își amintească faptul că, atunci când îi era teamă, te găsea.

Că atunci când era trist, îl ascultai, că atunci când se întorcea de la școală și avea o zi proastă, putea să vină lângă tine, sau că atunci când a greșit, nu i-ai retras iubirea.

Că atunci când a avut nevoie să fie ținut în brațe, brațele tale au fost acolo.

Poate nu își va aminti jucăria scumpă pe care i-ai cumpărat-o într-o zi. Dar își va aminti cum vă jucați împreună pe podea.

Poate nu își va aminti toate excursiile sau cele mai scumpe vacanțe, dar i se va înrădăcina sentimentul pe care îl avea când mergea de mână cu tine.

Copiii nu păstrează în memorie doar lucrurile pe care le-am făcut pentru ei, însă păstrează, în special, felul în care s-au simțit lângă noi.

Prezența ta este una dintre cele mai mari forme de iubire

În primii ani de viață, copilul învață lumea prin relația cu oamenii care îl îngrijesc, prin vocea mamei, prin atingere, prin privire,

prin felul în care este luat în brațe, prin felul în care este liniștit atunci când plânge, prin felul în care cineva se întoarce către el atunci când caută ajutor.

Așa se construiește, treptat, sentimentul că:

„Lumea este un loc în care pot fi în siguranță.” Această siguranță nu înseamnă că mama nu greșește. Din contră. O mamă poate fi obosită, poate ridica vocea, poate avea zile în care poate greși. Copilul nu are nevoie de un adult care nu greșește niciodată, dar trebuie să vadă că pentru fiecare greșeală există o soluție.

Copilul tău are nevoie de un adult care se întoarce către el. Care repară și spune:

„Îmi pare rău că am țipat.”

„Mama a fost foarte obosită.”

„Nu a fost vina ta.”

„Te iubesc și atunci când sunt supărată.”

Aceste momente sunt extraordinar de importante. În acest fel, un copil învață că o relație nu se termină atunci când apare un conflict.Învață că oamenii pot greși și se pot întoarce unul către celălalt. Nu îi trebuie o mamă care se sacrifică până dispare.

Există o idee romanticizată despre maternitate care spune că o mamă bună este cea care se pune mereu ultima.

Copilul, soțul, casa, totul - înaintea ei. Dar ea? Ea poate aștepta. Însă o mamă care se abandonează complet pe sine nu devine automat o mamă mai bună.

Copiii au nevoie să vadă o femeie care are grijă de ea. O mamă care se odihnește atunci când poate, dar și faptul că o familie nu înseamnă chin, ci dar divin.

Acesta este modelul pe care copilul îl învață. Iubirea nu înseamnă să dispari pentru ceilalți înseamnă să crești odată cu ei, să înflorești.

Îl înveți că poți iubi profund și, în același timp, să exiști ca persoană.

Copilul tău nu are nevoie de o casă perfectă. Are nevoie de o casă în care să poată fi el însuși. O casă poate fi impecabilă, dar rece, și goală sau uneori dezordonată, dar plină de râsete. Poate avea jucării peste tot, haine lăsate pe canapea și o mamă care spune:

„Hai să lăsăm curățenia. Stai puțin lângă mine.”

Nu pentru că ordinea nu contează. Dar nu trebuie să coste liniștea familiei.

Dacă alegerea este între o casă perfectă și o mamă epuizată sau o casă uneori mai dezordonată, dar o mamă cu energie să se joace, să vorbească și să își țină copilul în brațe, cu siguranță că merită să alegem copilul.

Praful poate aștepta. Vasele pot aștepta. Jucăriile pot rămâne pe podea încă o seară. Copilăria nu.

Cele mai importante lecții se învață din lucrurile mici

Nu trebuie să organizezi în fiecare zi activități educative complicate. Uneori, dezvoltarea copilului începe cu lucrurile aparent banale. Când gătiți împreună, când îl lași să te ajute, când vă plimbați și povestiți, când îi citești si când îl întrebi: „Cum a fost ziua ta? ascultându-l cu adevărat. Dar și când îl privești în ochi, când îi spui că ești mândră de el, când îi permiți să plângă fără să îi spui „nu mai plânge”, când îl înveți că emoțiile lui nu sunt greșite. Când îi spui: „Sunt aici.”

Aceste momente aparent mici, devin cărămizile din care se construiește imaginea pe care copilul o va avea despre el însuși și despre lume.

Copilul va crește, dar vocea ta va rămâne cu el

La un moment dat, mâna lui nu va mai încăpea în mâna ta. Dar ceea ce ai construit în interiorul lui va merge mai departe. Va oferi celor din jurul lui bine sau rău.

Nu vei putea lua toate durerile lui. Dar îi poți oferi ceva care va rămâne cu el mult timp după ce nu vei mai putea să îl ții de mână: siguranța că este iubit.

Poate uneori te macină întrebarea: "Dacă am greșit?"

Poate aici este cea mai importantă parte.

Dacă ai țipat ieri, nu înseamnă că ai distrus copilul.

Dacă ai avut o zi în care nu ai avut răbdare, nu înseamnă că ai eșuat.

Dacă ai fost prea obosită ca să te joci, nu înseamnă că nu ești o mamă bună.

Dacă ai nevoie de timp pentru tine, nu înseamnă că îți iubești copilul mai puțin.

Maternitatea nu este despre a nu greși. Este despre a construi o relație în care există suficientă iubire, suficientă siguranță și suficientă iertare după momentele dificile.

Așa că:

Nu trebuie să fii mama perfectă.

Nu trebuie să ai casa perfectă.

Nu trebuie să ai mereu răspunsul corect.

Nu trebuie să fii disponibilă 24 de ore din 24.

Nu trebuie să demonstrezi nimănui că faci destul.

Copilul tău nu are nevoie de o versiune perfectă a ta. Are nevoie de mama lui, de vocea ta, de brațele tale, de râsul tău, de felul în care îl asculți și îl iubești, de felul în care te întorci la el după o zi grea. De tine — cu bune și cu rele, cu zile ușoare și zile complicate.

Pentru că, în final, poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care i le putem oferi unui copil: să nu îi oferim o mamă perfectă, ci o mamă autentică, o mamă care este acolo.