Când iubirea de mamă vine la pachet cu frica

Cât de des te-ai întrebat dacă ești o mamă suficient de bună?

Atunci când devenim mame, apare în viața noastră o emoție pe care poate nu am cunoscut-o niciodată cu aceeași intensitate: frica.

Frica să nu pățească ceva copilul, frica să nu greșim, frica de boală, de accidente, de alegeri greșite. Frica de a nu fi suficient de prezente, suficient de răbdătoare, suficient de bune. Și, uneori, frica apare chiar și atunci când totul este bine.

Copilul doarme liniștit, respiră, este sănătos, iar noi găsim totuși un motiv pentru care să ne îngrijorăm.

„Dacă se întâmplă ceva?”

„Dacă nu am observat ceva?”

„Dacă am făcut alegerea greșită?”

„Dacă nu sunt o mamă suficient de bună?”

Anxietatea maternă poate deveni astfel o voce permanentă de fundal. O voce care ne spune că trebuie să fim mereu atente, să anticipăm orice posibil pericol și să avem control asupra lucrurilor pe care, în realitate, nu le putem controla. Poate că nu trebuie să luptăm întotdeauna cu această voce. Poate că, înainte să încercăm să o reducem la tăcere, merită să o ascultăm.

Ce încearcă să ne spună această teamă pe care o simțim mereu?

Perspectiva lui Sheryl Paul asupra anxietății pornește tocmai de aici: anxietatea poate fi privită ca un mesager. Nu înseamnă că orice teamă este o premoniție sau că trebuie să urmăm fiecare gând anxios. Înseamnă, mai degrabă, să devenim curioase față de ceea ce se întâmplă în interiorul nostru.

Uneori, frica de a pierde controlul ne vorbește despre nevoia noastră profundă de siguranță. Alteori, teama că nu suntem suficient de bune ascunde perfecționismul și presiunea pe care singure ne-o punem.

Iar alteori, anxietatea apare într-o perioadă de schimbare: nașterea unui copil, întoarcerea la serviciu, schimbarea rolurilor în familie sau sentimentul că vechea noastră identitate se transformă.

Maternitatea este, până la urmă, una dintre cele mai mari tranziții din viața unei femei și este firesc ca o schimbare atât de profundă să aducă și vulnerabilitate.

Nu trebuie să fii o mamă fără frici

Poate că am crescut cu imaginea mamei care le poate face pe toate.

Mama care știe ce să facă.

Mama care are răbdare.

Mama care nu se enervează.

Mama care gătește, lucrează, face ordine, se joacă, educă și zâmbește.

Dar o mamă reală obosește.

O mamă reală se enervează uneori.

O mamă reală are nevoie de câteva minute singură.

O mamă reală poate avea zile în care simte că nu mai poate.

Și asta nu îi diminuează iubirea pentru copil. Din contră, poate că una dintre cele mai importante lecții ale maternității este să învățăm să ne privim cu aceeași blândețe cu care ne privim copiii.

Ce poți face atunci când anxietatea apare?

Oprește-te puțin. Nu încerca imediat să găsești o soluție. Respiră și observă ce se întâmplă în corpul tău. Deconectează-te de gânduri și simte ce este în jurul tău.

Apoi, întreabă-te: „De ce îmi este, de fapt, frică?”

Dincolo de primul gând există, de multe ori, o nevoie. Poate fi nevoie de siguranță, odihnă, sprijin, control sau validare.

Separă gândul de realitate.

Faptul că mintea ta îți spune „dacă se întâmplă ceva?” nu înseamnă că acel lucru se va întâmpla. Nu încerca să controlezi totul.

Copilul tău are nevoie de o mamă prezentă, nu de una perfectă.

Vorbește despre ceea ce simți.

Cu partenerul, cu o prietenă, cu o altă mamă sau cu un specialist. Nu trebuie să duci singură toate grijile.

Fă-ți loc și ție.

O plimbare, o cafea băută în liniște, câteva pagini dintr-o carte, o baie, sportul sau pur și simplu 20 de minute fără să ai grijă de nimeni nu sunt gesturi egoiste. Sunt forme de reconectare cu tine.

Și poate cea mai importantă întrebare...

Înainte să te întrebi dacă ești o mamă suficient de bună, întreabă-te: „Cum sunt eu astăzi?”

Nu copilul.

Nu casa.

Nu lista de lucruri pe care trebuie să le faci.

Tu.

Pentru că, în mijlocul grijii pentru copil, există riscul să uiți femeia care erai înainte să devii mamă și femeia care încă ești acum. Nevoile tale sunt reale și nu pot fi amânate la infinit.

Maternitatea nu îți cere să dispari.

Îți cere să te transformi, iar transformarea poate veni cu iubire, bucurie, oboseală, îndoieli, frică și nesiguranță — toate în același timp.

Poate că nu trebuie să scapi complet de anxietate. Poate că trebuie doar să înveți să o asculți fără să o lași să conducă.

Iar atunci când vocea aceea din interior îți spune din nou „nu faci destul”, poate că îi poți răspunde simplu:

„Fac tot ce pot. Și, pentru astăzi, este suficient.”

Aceasta este una dintre cele mai frumoase lecții pe care ni le oferă maternitatea: nu trebuie să fim fără frică pentru a fi mame puternice.

Iar dacă astăzi ai avut impresia că nu ai făcut suficient, privește-ți copilul și amintește-ți ceva important: pentru el, tu ești „acasă”.

Nu trebuie să fii o mamă perfectă.

Trebuie doar să fii tu — cu fricile tale, cu vulnerabilitățile tale, cu zilele bune și cu cele mai puțin bune. Și poate că, data viitoare când anxietatea îți bate la ușă, în loc să o privești ca pe un dușman, poți să o întrebi cu blândețe:

„Ce ai venit să-mi spui?”

Iar apoi să respiri, să te întorci în prezent și să-ți amintești că, în această călătorie numită maternitate, nu trebuie să știi totul, nici să fii altcineva.

Tu ești suficientă.